Povestea unei saptamani pe munte:Trasee, Cazare, Indicatoare, etc

BUCEGII

Bucegii sunt vestiti prin frumusetea lor intre toti muntii tarii noastre.Spre poale, in valea Prahovei, coastele acestor munti sunt imbracate cu paduri de brad si de fag; apoi,cu cat te sui mai sus, cu atata copacii se raresc, se zgribulesc de frig, se fac una cu pamantul, iar de la un loc stancile raman goale, inaltandu-se spre cer, ca niste uriase turnuri pe jumatate daramate.Cand ii privesti de jos, din valea Prahovei, ai crede ca toata culmea acestor munti e crestata ca un fierastrau.Daca te urci insa pana sus, vezi indata, ca spinarea muntelui nu e ascutita, ci e lata, -un adevarat podis, peste care sta asternuta zapada mai pana in mijlocul verii.In Mai, cand la ses se coc ciresele, pe varful Bucegilor, zapada tot nu s-a topit inca.Unele flori rasar dea dreptul din zapada, ca si cum ar rasari din pamant.Abia in mijlocul verii, culmea muntelui se dezbraca de haina sa de ghiata;si atunci, tot podisul se acopera cu o iarba marunta ca peria, presarata cu flori in fel de fel de fete.Dar atat.Copaci nu se vad nicaieri.Doar bujorul de munte(un copacel pitic) inveseleste cu florile sale rosii pustietatea acea inalta, iar din loc in loc se mai intend si cateva palcuri de jnepeni-niste brazi mititei, culcati la pamant spre a se feri de asprimea vantului, care acolo bate mai totdeauna foarte rece.In ceasurile de liniste, cand vantul se opreste, o tacere ca in biserica domneste peste tot cuprinsul inaltului plai.Singurii sai locuitori sunt ciobanii, care aduc oile la pasune vreo doua, trei luni, cat tine vara.Apoi vine toamna, ninsoarea acopera din nou varfurile, iar plaiul ramane pustiu, strajuit de niste stanci caudate, Babele, asemenea unor momai puse inadins sa pazeasca singuratatea cea bantuita de viscole.

Simion Mehedinti-Romania-1923

www.eco-bucegi.eu